Microcipul este, astăzi, cea mai sigură formă de identificare a unui animal. Spre deosebire de o zgardă sau de o medalie, el nu se pierde și nu poate fi îndepărtat ușor. În România, pentru câinii cu stăpân, microciparea nu este doar o bună practică, ci o obligație legală.

Acest articol explică ce este microcipul, cum funcționează, de ce este obligatoriu și cum se verifică — atât pentru proprietari, cât și pentru cabinetele care fac microciparea.

Ce este microcipul și cum funcționează?

Microcipul este un dispozitiv foarte mic, de mărimea unui bob de orez, implantat subcutanat de către medicul veterinar, de regulă în zona gâtului. El nu are baterie și nu emite singur niciun semnal: conține un cod numeric unic care poate fi citit cu un cititor dedicat apropiat de animal.

Acest cod este „cartea de identitate” a animalului. Pus în legătură cu datele din registru, el permite identificarea proprietarului — esențial atunci când un animal se pierde și ajunge la un cabinet, la un adăpost sau la autorități.

Este obligatoriu? Ce spune legea?

Da. În România, câinii cu stăpân trebuie identificați prin microcip și înregistrați în RECS — Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân. Acest registru este gestionat de Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRo).

Pe scurt: nu este suficient ca animalul să aibă un cip implantat — codul trebuie și înregistrat în registru, împreună cu datele proprietarului. Abia atunci identificarea funcționează cu adevărat. Pentru detaliile și procedura exactă aplicabilă situației tale, medicul veterinar este sursa corectă de informație.

Cine face microciparea și cum se înregistrează?

Microciparea se face exclusiv de către un medic veterinar de liberă practică împuternicit. El implantează cipul și înregistrează animalul în RECS, asociind codul cu datele proprietarului. Pentru proprietar, procedura este rapidă și puțin invazivă, asemănătoare unei injecții obișnuite.

La înregistrare contează corectitudinea datelor: un cip implantat, dar neînregistrat sau înregistrat cu date greșite, nu își îndeplinește rolul. De aceea actualizarea datelor (de exemplu, la schimbarea proprietarului sau a numărului de telefon) este la fel de importantă ca implantarea inițială.

Cum se verifică un cip?

Verificarea se face în doi pași: cipul este citit cu un cititor dedicat, iar codul obținut este căutat în RECS de către medicul veterinar. Nu există o verificare publică instantanee printr-un API deschis pe care oricine să o facă de pe telefon — accesul la registru se face prin medicul veterinar.

Pentru un cabinet, ceea ce contează în munca de zi cu zi este să poată regăsi rapid fișa unui pacient după numărul cipului. În VetCRM, de exemplu, cauți după numărul microcipului și fișa pacientului apare instant — o căutare internă a clinicii, care nu înlocuiește registrul național, dar accelerează regăsirea pacienților proprii.

Microcipul în fișa pacientului

Microcipul are valoare maximă atunci când este legat de tot istoricul medical al animalului. Într-o fișă bine ținută, codul cipului stă alături de vaccinări, alergii, tratamente și documente — astfel încât, pornind de la cip, ajungi la întreaga poveste medicală a pacientului. Despre ce ar trebui să conțină o astfel de fișă am scris în ghidul despre fișa medicală digitală pentru animale.

Concluzie

Microciparea câinilor cu stăpân este obligatorie în România, iar cheia nu este doar implantarea cipului, ci înregistrarea corectă în RECS și menținerea datelor la zi. Verificarea se face de către medicul veterinar, prin citirea cipului și căutarea codului în registru.

Vrei ca microcipul fiecărui pacient să fie legat de fișa lui completă și ușor de găsit? Poți începe cu VetCRM.